Domul Santa Maria del Fiore (în italiană Basilica di Santa Maria del Fiore, uzual Duomo di Firenze) este catedrala Florenței, cunoscută și recunoscută pentru arhitectura sa. Este cea de-a treia biserică ca mărime din Italia, după Bazilica Sfântul Petru din Roma și Domul din Milano.
Când te gândești la monumente și la infinitele opere de artă care le înfrumusețează te gândești la frumusețe, pace spirituală, armonie și perfecțiune… Dar un observator atent și un cunoscător rafinat știe că printre comori se află și figuri bizare și monștri, personaje grotești și alte ciudățenii din diverse epoci.
Pe fațada din secolul al XIX-lea a Catedralei Santa MAria del Fiore există două figuri destul de cunoscute de florentini. În portalul din dreapta din bronz, creat de Giuseppe Cassioli în 1898, artistul s-a portretizat într-unul dintre reliefuri, cu o față șocată și gâtul sugrumat de un șarpe împletit. Este o plângere ironică, dar foarte amară a artistului pentru nenumăratele obstacole și suferința pe care i le-a antrenat această importantă comandă.
La doar câțiva centimetri distanță, în cadrul de marmură al aceluiași portal, un înger în relief face cu brațul un gest ireverent care provoacă mereu amuzament în rândul vizitatorilor. El este unul dintre cei opt îngeri rebeli, adică Demoni, sculptați de Emilio Gallori și Cesare Zocchi în anii 1880, care sunt în contrast cu cei șase îngeri victorioși. Nenumărate teorii și povești spun despre această figură care de fapt nu a fost concepută pentru a fi comică sau vulgară: îngerii aliați cu Lucifer cad apărându-se cu expresii de angoasă.
Continuând plimbarea în jurul Catedralei, dacă ridici privirea poți număra unsprezece gargui (n.r. din franceză gargouille, ornamente, adeseori în formă de cap de animal fantastic, situate la capătul unui jgheab sau burlan, pentru scurgerea apei de ploaie de pe acoperis) de marmură (a douăsprezecea se află în sala Muzeului numită „Lapidarium”). Ele înfățișează capete caricaturate, monștri și animale zoomorfe: poți recunoaște capete de câine, de bovină (au apărut multe legende bizare despre această „vacă” sau „taur”, unele dintre ele „picante”), trei lei, un lup, un monstru marin, trei bărbați care țipă si unui hominid ciudat.
Au fost sculptate între secolele al XV-lea și al XVI-lea, iar funcția lor este de a proteja clădirea de agenții atmosferici – din gurile lor lasă să curgă apa de ploaie corozivă în exterior – și de a respinge spiritele rele care încearcă să intre în spațiul sacru (funcția „apotropaică”). Astăzi, aceste orificii de evacuare sunt oprite din motive conservatoare și nimeni nu mai crede că protejează împotriva forțelor vicioase invizibile, dar au încă o valoare artistică absolută.
Să vedem acum ciudateniile pe care le găsim în Baptisteriu. În colțurile de pe partea exterioară a absidei se află două figuri bizare sculptate în gresie. Ele înfățișează două fețe umane, două măști, depășite de lei. Acestea sunt lucrări ale artizanilor romanici și semnificația lor simbolică este destul de complexă. Pentru gustul nostru contemporan, ne fac poate să zambim, datorita formelor simplificate si a ipostazei ciudate a felinelor de pe capete.
Încheiem scurtul nostru tur de „ciudățenie” la mică distanță: în cadrele Porții Paradisului și ale Porții de Nord și în obloanele din jurul cvadrilobilor acesteia din urmă. Lorenzo Ghiberti a modelat cu un realism extraordinar o mare varietate de animale și plante: veverițe, păsări, șopârle și… o enciclopedie nesfârșită a insectelor! Este greu de explicat ce fac aceste animale mici pe lângă reliefurile care înfățișează povești sacre, dar mai interesantă este reacția celor care le privesc: între atracția pentru minunea artei și sentimentul de repulsie pentru subiect.
sursa: duomo.firenze.it